luni, 2 decembrie 2013

Cum am savurat pe îndelete: Lumine


Ma surprins amploarea spectacolului sonic denumit: Lumine. Are o sensibilitate aparte, cu ritmuri exotice și multe straturi de sunete spectrale. Armoniile mă îmbiau într-un vis ce devenea tot mai lin pe măsură ce minutele curgeau. Mi-a dat un sentiment de aprofundare al armoniilor, ce se completau cristalin în timpanul meu. Totul e fin, ales cu o delicatețe debordantă, un sound cu care nu m-am întâlnit prea des. Acorduri  cristaline de chitară împodobeau structura amplă de percuție, sunete decupate din voci diafane îmi dădeau târcoale, pentru a forma un ton unitar într-o mare de frecvențe. 

Albumul este o compoziție complexă ce mi-a trezit interesul de la primul acord. Îl consider  o introspectie într-un furnicar de vise acustice. Are o cronologie aparte și un ton ciclic ce ma ținut conectat la ceva incandescent. Atmosfera pe care o degajă e una electrică, jucăușă, zglobie și plină de încărcătură emoțională. Aș asocia  acest album cu lumea din basm, acolo  unde urechile nu au nici un fel de prejudecăți și acceptă muzica ca pe un tot unitar. Unde clinchetul clopoțeilor lasă destul spațiu trompetelor agale.Într-un final îl găsesc  ca fiind un material matur cu vaste valențe cromatice, desăvârșite de aportul tuturor celor care au participat la acest proiect. 
Cu difuzoarele în surdină și cu Lumine emanând în eter, plonjez degajat în necunoscut la fiecare ascultare.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu